Poveste scurtă de iarnă

A venit iarna. O iarnă de tip nou, aşa cum sunt şi vremurile pe care le trăim. Ce?! A venit iarna? În decembrie? Da. Culmea! A venit. Iarnă cu ger, dar care nici ea parcă nu mai poate să ningă, aşa, ca în vechile basme ale fraţilor Grimm. Îngheaţă de frig, posibil de ruşine, şi nu mai poate să dea frâu liber bucuriei de a ninge.

Săniuţele sunt maşinuţe, bulgării de zăpadă sunt gogoşi înfuriate date în stânga şi în dreapta, parcă pregătindu-ne de colindul ce va să vină. Un colind cu traista mai mult goală şi plină de sfială. Totul pare a fi o incultă spoială! Iertaţi-mi rima nedorită. Clinchet de clopoţei ai inimilor copiilor de toate vârstele se aud, cozonacii sunt pe cale de a creşte, dând peste marginile copăii, şi se vor coace la margine de cuptor încins în propriile noastre dorinţe şi zbateri. Cetina de brad, poate pentru mulţi copii devenind un vis neatins, va acoperi şi va ocroti visele neîntinate ale princhindeilor care nici măcar nu ştiu cum miroase cu adevărat iarna.

14 decembrie 2009